as vrea sa scriu atat de multe..dar parca nu mai stiu cum ..parca viata asta grabita si nerabdatoare, m-a facut fara sa-mi dau seama, sa-mi uit undeva condeiul...
Asa ca-ti dau exprimat intr-un cantec ce-mi rezoneaza in cap..

ce-o fi cu sufletul meu..poate de la ploaie..poate de la trecerea timpului..poate de la venirea verii..dar mi-e dor clar..

mi-e un dor clar, adanc si de ne-umplut..ba da, un dor care poate fi umplut cu multa apa sarata, nisip fierbinte si zambet de-al vostru: cele cateva fiinte dragi cu care am trait atatea acolo..ACASA..