..imi pare rau ca nu ti-am mai scris..ca nu mi-am mai scris.
poate ca este viteza cu care traiesc si nu am timp sa rememorez ce traiesc..poate ca nu vreau sa rememorez unele lucruri asa ca prefer sa nu scriu..
nush cum se face dar si postul asta va fi tot despre ea...despre mare..de fapt despre libertatea dupa care tanjesc..despre fluturasul care vrea iarasi sa zboare, sa zburde sub cerul instelat..
..dar nu va fi la fel si sunt tare trista..voi nu sunteti aici sa zburam impreuna si chiar daca altcineva e , ma simt tot singura fara voi..nu stiu sa fiu gazulitza singura..
zilele trecute mi-ati dat sa sorb putin din bucuria noastra, putin din trecut..stiu ca nimic nu se poate retrai..nimic nu se mai intoarce si ramanem numai cu bucuria de atunci, cu amintirea noastra..mai ales cand nu mai suntem impreuna ca sa construim in continuare..
mi-e un dor clar, adanc si de ne-umplut...de noi...
1 Comments:
Timpul uneori e prea putin. Si cu cei dragi vorbele abia daca ajung, nu-i asa:-)?
Am petrecut asa de mult timp luptand cu timpul si distanta ca in seara asta crede-ma, sunt in soldat sebe si beau un ceai, fumez o tigara pe balcon si te las fericita in bratele lui.
je t'aime, i love you, te iubesc romaneste.
Post a Comment
<< Home