Craciun...

A venit exact la timp...
fara sa imi dau seama, am obosit foarte tare...

mai sunt inca 2 zile si intru si eu in vacanta, de data asta se numeste concediu si e mai scurt decat as fi crezut...
insa ma bucur ca a venit, cam ca in scoala generala cand abia asteptam sa ma plimbe varul Andreei Moroianu cu sania, sa construim cazemate si sa mergem cu colindul...

imi doresc sa simt, sa simt macar un pic din fericirea completa pe care o traiam in momentele alea intense Si in afara de care nu existau nici griji, nici obligatii, nici responsabilitati sau asteptari pe care trebuia sa le implinesc...eram doar fericita, eu cu joaca mea...

am mai simtit asta candva, cand am inceput sa ma joc de-a altceva: de-a oamenii care schimba lumea, atunci am regasit sentimentul de implinire din copilarie, poate de-asta am fost si atat de legata si am simtit atat de multe...

dar timpul trece si uite-ma regasind starea aceea in altceva, poate ca de data asta datorita cuiva...si asta e inca un lucru care ma sperie ..pentru ca daca pana acum era a mea si nu depindea direct de alta vointa decat a mea..apare posibilitate sa nu imi mai apartina total si totusi sa o simt... devine incontrolabila, independenta de mine, dar totusi a mea....

vorbeam la un ceai/ bere bruna (eu vorbesc multe, cu multi, deoarece simt nevoia sa verbalizez rezultatele proceselor mentale that are going on in my head, ca majoritatea oamenilor), cu o cunostinta, cu care descopar pe zi ce trece niste asemanari ale caracterului, absolut surprinzatoare....
asa si vorbeam noi despre noi si am ajuns la minunata concluzie ca ne, deci implicit mi-e frica de orice chestie care imi ameninta securitatea,
nimic surprinzator - toate animalele sunt la fel;
faza funny e ca securitatea mea este invers proportionala cu cat de legata/ obligata/ constransa ma simt de ceva...deci cu cat simt ca vointa mi-este ingradita, cu atat ma simt unsafe, ma sperii...si? ei bine, aleg varianta cea mai eficienta: (ma) indepartez de pericol...

facand conexiunile simple...sansele de regasire a starii de care ziceam, sunt minime...


... exclud din viata mea orice/ pe oricine, in momentul cand devine amenintator pentru independenta totala de care sunt dependenta...

tot eu..un fluture care vrea sa zboare fara nici un ajutor...