Dee..every day just believe..

It's just some thoughts of a caterpillar that's turning into a butterfly.. ..sometimes a big number of changes occur in a short period of time..that's when I usually post something here, in order to somehow mark that moment...

Saturday, December 30, 2006

2006 review...

Am vrut sa scriu cateva cuvinte, nu stiu, poate un rezumat, un rezultat.... ce-a ramas in mine dupa valul, care a insemnat 2006....

In primul rand ar trebui sa scriu cu toate culorile, ca sa pastrez amestecul din viata mea de anul asta...dar aleg sa scriu cu albastru..pentru ca el a fost in mine cea mai mare parte din an, sau cea mai draga...

O sa-ti spun cateva nume de cantece, care cuprind intru catva, marea de stari si sentimente pe care le-am trait..intens si total...si pentru ca as putea sa insir sute, o sa aleg doar 5(bine 6:)...in ordinea in care le-am trait...

Lords of the boards:Guano Apes+ 'Till I collapse:Eminem;
The A La Menthe Nikkfurie:Ocean's Twelve;
Sand in my shoes:Dido;
Smels Like Teen Spirit:Nirvana;
Just like heaven:The cure...

Am crescut mult anul asta, daca stau sa ma gandesc, intre 1 ian '06 si maine, este o diferenta mult mai mare decat un an...

...este o diferenta de cativa prieteni in minus, cativa in plus, cativa plecati, cativa intorsi, locuri lasate goale in sufletul meu, unele umplute fara sa imi dau seama...

...este o diferenta de cateva fobii peste care am trecut (poate unele noi pe care le-am capatat dar de care nu-mi dau inca seama)...

...este o diferenta de multa incredere in mine, pe care am primit-o in mare parte de la cativa oameni, care m-au ajutat sa uit de my controll obsesion si pur si simplu sa simt..sa imi dau voie sa ma bucur, chiar daca nu sunt perfecta, chiar daca mai am multe de imbunatatit, de invatat..sa ma bucur de acum si aici...

..si ar mai fi o diferenta, cea legata de felul in care ii privesc si ma comport cu cei din jurul meu: am invatat sa observ si sa accept, fara sa judec...ceea ce e o mare usurare:), asta e poate cea mai importanta si relevanta schimbare...

This year's sentence, for me would be: Put on your song and just let go...

Monday, December 25, 2006

in the looking glass...

Here I am again, in front of my own judgemental eyes, waiting for the verdict...yup with only a few words, written in a message, I once again managed to walk all over my decisions, my rational sense....

I am still questioning the veracity of a first impression...If that wasn't necessarily hole, than why shouldn'it be the same both ways, deceiving and being deceived at the same time, it's like the dance that the birds master so, in order to show off their better fethers and win the pair they want...

But then again, as I decided some time ago, I'm trying not to judge myself so harsh these days..or at least I say it loud and for everybody to hear, and for myself to start believing..and still I put myself through the same torment and punish myself just as harsh as I did before...so has anything chaged?
Yes, my judgement over other people: at least I have managed to stop doing that and tried to make it up to the people that I have already hurt with my judgement of expected results and behaviours..

So the process of ongoing improvement has had the first noticeable victory, while facing the battle with born-in issues....but still has a lot more to go;

.. for sure the hard is yet to come, for I feel blamed and guilty of so many faults that my look will not raise from the floor, unless the looking glass changes the way I show myself to me...and writing this is one more way of putting me down, down in your eyes...
don't expect anything from me, for I am here to show you things are quite different than you imagine...
expecting me to live up to your expectations, or out of the contrary to do you only wrong, is the easiest way to estrange from me...

eu..un strain...

Wednesday, December 20, 2006

Craciun...

A venit exact la timp...
fara sa imi dau seama, am obosit foarte tare...

mai sunt inca 2 zile si intru si eu in vacanta, de data asta se numeste concediu si e mai scurt decat as fi crezut...
insa ma bucur ca a venit, cam ca in scoala generala cand abia asteptam sa ma plimbe varul Andreei Moroianu cu sania, sa construim cazemate si sa mergem cu colindul...

imi doresc sa simt, sa simt macar un pic din fericirea completa pe care o traiam in momentele alea intense Si in afara de care nu existau nici griji, nici obligatii, nici responsabilitati sau asteptari pe care trebuia sa le implinesc...eram doar fericita, eu cu joaca mea...

am mai simtit asta candva, cand am inceput sa ma joc de-a altceva: de-a oamenii care schimba lumea, atunci am regasit sentimentul de implinire din copilarie, poate de-asta am fost si atat de legata si am simtit atat de multe...

dar timpul trece si uite-ma regasind starea aceea in altceva, poate ca de data asta datorita cuiva...si asta e inca un lucru care ma sperie ..pentru ca daca pana acum era a mea si nu depindea direct de alta vointa decat a mea..apare posibilitate sa nu imi mai apartina total si totusi sa o simt... devine incontrolabila, independenta de mine, dar totusi a mea....

vorbeam la un ceai/ bere bruna (eu vorbesc multe, cu multi, deoarece simt nevoia sa verbalizez rezultatele proceselor mentale that are going on in my head, ca majoritatea oamenilor), cu o cunostinta, cu care descopar pe zi ce trece niste asemanari ale caracterului, absolut surprinzatoare....
asa si vorbeam noi despre noi si am ajuns la minunata concluzie ca ne, deci implicit mi-e frica de orice chestie care imi ameninta securitatea,
nimic surprinzator - toate animalele sunt la fel;
faza funny e ca securitatea mea este invers proportionala cu cat de legata/ obligata/ constransa ma simt de ceva...deci cu cat simt ca vointa mi-este ingradita, cu atat ma simt unsafe, ma sperii...si? ei bine, aleg varianta cea mai eficienta: (ma) indepartez de pericol...

facand conexiunile simple...sansele de regasire a starii de care ziceam, sunt minime...


... exclud din viata mea orice/ pe oricine, in momentul cand devine amenintator pentru independenta totala de care sunt dependenta...

tot eu..un fluture care vrea sa zboare fara nici un ajutor...

Wednesday, December 13, 2006

Is anybody different out there???


Ce mi-ar placea cel mai mult sa schimb la mine este constanta in decizii..sau mai bine zis nestatornicia pe care o observ la mine (si la majoritatea celor din jurul meu)..
Admir oamenii care iau o decizie si apoi stick to it, pentru ca admir oamenii puternici..pentru ca spre asta ma indrept si eu, spre o disciplina de sine cat mai totala...

Am fost foarte trista sa aflu ca cineva pe care admiram pentru hotararea de care a dat dovada la un moment dat, acum da inapoi la fel de usor ca o trestie indoita de vant...poate ca m-a dezamagit cat de usor s-a sters totul cu buretele, ca un castel de nisip washed away by the calm water..anyway, ce ma sperie este ce simt acum pentru persoana asta, faptul ca nu mai simt de fapt nimic pozitiv: nu este interesant pentru mine sa vad inca o ratare, eu abia asteptam sa vad reusita si as fi facut aproape orice sa o sustin...iar acum m-a pierdut...mi-a pierdut interesul, tocmai pentru ca este exact ca toti ceilalti, exact ca mine..nu a reusit nimic mai mult...din contra, chiar mai putin decat estimam la inceput ca o sa reuseasca...

Totusi, in procesul de autoconvingere prin care a trecut, m-a amuzat felul in care ratiunea-sau mai bine zis inconstientul, crea scenarii acceptabile pentru constient, astfel incat constiinta sa fie curata si impacata ca si-a schimbat decizia, desi in esenta era o intoarcere de 180 de grade care teoretic trebuia sa creeze ceva probleme...

E genial...practic asa cum zicea un filozof:P prea devreme pentru intelegerea mea, totul este creat in mintea mea, toti sunteti aici imaginati de mine, pentru mine...I don't know if I'd go that far, insa cu siguranta partea cu "in your head..in your heaaad" e foarte adevarata.

Bine si daca ne putem crea realitatea perfecta, fiecare poate fi fericit in momentul asta, pentru totdeauna...ce ne opreste?!..eu zic ca e ca-n bancul cu bob de grau, depinde - tot in mintea noastra, de ce probleme credem ca avem..pe care nu credem ca le putem vindeca:"da ce gaina stie?!":))
Funny though, sa stii ca this could be heaven or this could be hell..and to choose hell...or the nearby locations..just for the fun of it...

Pe de alta parte accept si faptul ca majoritatea nu constientizeaza what I have just stated..si atunci ne intoarcem la mine and the problems I apparently have..since I am not in heaven- for sure...Si cand spun probleme ma gandesc clar la chestii inside, create intern, legandu-ma de diferite chestii externe, care in diferite persoane, genereaza diferite stari, pretexte pentru sentimentele si starea in care sunt eu...

Scriind chestiile astea aici mi-am dat seama cat sunt de exigenta..poate pentru ca pe mine ma evaluez cu aceeasi exigenta, tind sa aplic acelasi standard si celor din jur, desi ei nu stiu, desi ei nu au neaparat nevoie de asta de la mine, insa eu il aplic fara indoiala si ii pedepsesc fara sa stie pentru lucruri pe care nu mi le fac nici macar mie, si le fac lor insilor...

...si ma sperii..ma sperii de mine si ma intreb cu ce drept ii pedepsesc de multe ori aspru si "indreptatit"...

...asa ca iarta-ma ca te pedepsesc pentru ca esti uman, ai un inconstient care induce decizii care nu se "ridica" la inaltimea asteptarilor mele..
...iarta-ma ca vreau sa incapi intr-un sablon, creat de inconstientul meu la randul lui...
...iarta-ma ca nu sunt perfecta, insa tie iti cer sa fi...

eu...un strain..

Monday, December 11, 2006

Neatza,

Intre doua interviuri si o prezentare, am zis sa mai dau si eu un semn de viata:)

Ce ma preocupa lately este o chestie mai veche de care mi-am amintit weekendul asta, dupa niste discutii faine avute cu tati; si anume: cat din ce sunt, ce simt, exprim intr-un mod inteligibil pentru ceilalti...si cat ma astept sa se inteleaga, fara sa exteriorizez nimic in sensul respectiv..
Si concluzia a fost destul de trista...pentru ca de cele mai multe ori, indiciile pe care le transmit sunt foarte foarte subtile (desi din punctul meu de vedere mai mult decat suficiente), asa ca asteptarile ca ceilalti sa inteleaga, sunt 90% din cazuri, nefondate.

Desi acum pot sa exprim concluzia asta destul de usor si de clar, it really was a shock when it hit me; acuma intrebarea fireasca este: what am I gonna do about it? pentru ca stiu ca mi-e mult mai comod sa continui atitudinea "voi nu ma intelegeti", dar chiar vreau sa fiu mai comunicativa...

tu ce zici? de cate ori ai inteles ce-am simtit...just wondering...
tot eu..un strain?